6 iulie 2010 – Vali Sterian – Escu
Deşi compus în urmă cu ani buni, cântecul de faţă este, din păcate, actual şi în zilele noastre la fel de tulburi. Pentru că “Escu” de azi nu prea se deosebeşte de “Escu” de ieri sau de cel de-alaltăieri. Şi, dacă lucrurile vor merge şi mai departe după acelaşi plan, “Escu” de mâine va face parte din aceeaşi familie.
Până şi această coincidenţă (?) în terminaţia numelor preşedinţilor de la Ceauşescu încoace îmi pare o glumă proastă. Nume specifice româneşti, carevasăzică e de-ai noştri. Poate de-ai lor, că de-ai mei mă cam îndoiesc.
Despre cel din Scorniceşti şi despre tovarăşul Ilici se ştie bine de-ai cui erau. Cei ce au urmat nu par să fie nici ei în altă oală, iar povestea cu “escu” miroase a farsă grosolană jucată unui popor prea obişnuit să îndure, să treacă cu vederea, să “reclădească speranţa”.
Aşadar, pentru azi, o porţie de folk cu mesaj autentic protestatar, aşa cum, din păcate, rar se mai crează astăzi. Deşi subiecte ar fi din belşug.
